Sabatul Solstițiului de iarnă
Sabatul solstițiului de iarnă

      Acest Sabat surprinde relaţia om - Natură în contextul instalării depline a puterii iernii. Din punct de vedere astronomic, în această zi calendaristică avem noaptea cea mai lungă din an și ziua cea mai scurtă. Noaptea a ajuns la apogeu, iar iarna cu mantia sa de omăt și flori de gheață tronează peste amintirea zilelor de vară. Talerul imperiului iernii a ajuns în punctul său culminant al balanței anotimpurilor, Prințesa Iarna domnind peste suratele sale și amorțind Natura cu suflul său numit Vifor. Se spune că, la începutul timpurilor, Zeii l-au creat pe Vifor în mijlocul Pădurii celei Mari, făcându-l din cristalele de gheață adunate noaptea de pe trunchiurile copacilor cei bătrâni, aceia cunoscuți ca fiind Enti. Și azi mai există copaci vorbitori, numai că ei nu au deprinderea de a vorbi în graiul oamenilor, ci în cel al sufletului... Sărbătoarea din această zi marchează începutul schimbării înclinației balanței anotimpurilor, talerul imperiului iernii începând de acum să coboare, iar Natura să facă primii pași stângaci în drumul său spre primăvară. În esență, acesta este Sabatul Renașterii, având ca temă centrală Natura și elementele care ajută aceastei re-nașteri ciclice, anuale. Simbolurile principale ale sabatului sunt: Pasărea Phoenix, care renaște din propria-i cenușă precum Natura din amorțirea iernii și Butucul lui Thor sau Copacul lui Thor, prin arderea căruia oamenii își exprimă în mod simbolic dorința ca prin căldura focului să ajute Natura să se dezmorțească.

      Patronul Sabatului solstițiului de iarnă este Zeul Thor, zeu protector al Naturii, dar și stăpân al fulgerelor și maestru al războiului. Simbolic, se consideră că Natura poartă anual o luptă pentru a scăpa din imperiul iernii și cine altul o poate ajuta mai bine decât un maestru al luptelor... Din acest motiv, ciocanul lui Thor, numit și Mjolnir, a fost adoptat ca simbol de cinste al Sabatului, alături de lumânările ce ne duc cu gândul la butucul aprins.

      Acestă adevărată sărbătoare a primilor pași ai renașterii Naturii și al sfârșitului de an calendaristic, stă sub semnul speranţei, a încrederii şi a hotărârii în reuşită. Elementul guvernant al acestui sabat este Focul, omagiat de către păgâni prin foc născut din lemn de stejar.

      În tradiţiile vechi, se trăgea din pădure un butuc gros din lemn de stejar trăsnit, până în locul în care urma să se ţină sărbătoarea. Petrecerea sabatului debuta odată cu aprinderea butucului şi ţinea până în momentul în care acesta era ars complet. Se considera că respectivul stejar a fost trăsnit în mod special de către Zeul Thor, pentru ca oamenii să înțeleagă că acela era copacul ales pentru a fi ars la Sabat.

Butucul sau Copacul lui Thor

      De-a lungul timpului această tradiţie s-a transformat, rămânând din ea doar obiceiul de a pregăti cu ocazia acestei sărbători produse de patiserie sub forma unui butuc, obţinute prin rularea aluatului (rulade, cozonaci, învârtite) şi ornamentate adecvat. Pe acestea se obişnuieşte să se aprindă lumânări, ce simbolizează arderea butucului.

Datina Solstitiului de iarna

      În amintirea vechii tradiții, în vasul pentru arderi, se pot aprinde mici bucăţele din lemn de stejar, iar focul poate fi întreţinut pe toată durata sabatului. Acolo unde sunt condiţii se pot aprinde focuri în aer liber, făcute cu crengi sau chiar butuci de stejar.

     În plină iarnă, când vegetaţia este desfrunzită şi mohorâtă de frigul ce o înconjoară, vâscul încă ne mai aminteşte de verdele crud al primăverii şi de bucuria pe care acesta ne-o stârnea în suflete. Coroniţele împletite din vâsc şi rămurele de brad, agăţate în casă şi/sau la uşă ne pot menţine vie această amintire, în acelaşi timp ele fiind şi un element plăcut de decor. Împodobirea coroniţelor cu simboluri, ornamente, flori şi jocuri de lumini, poate crea o atmosferă feerică. Pe acestea pot fi agăţate coşuleţe pline cu dulciuri sau alte bunătăţi. În mod tradiţional, agăţatul vâscului la uşă, în această zi, aduce noroc, belșug și sănătate în casă. Această tradiție a păgânilor nordici a rezistat nealterată până în zilele noastre, chiar dacă, în paralel, a suferit o transformare de formă. În locul coronițelor împodobite s-a adus în casă și s-a împodobit un întreg brăduț, luând astfel naștere datina bradului de sărbători, preluată și de alte religii.

      O altă tradiţie veche, păgână, este reprezentată de manifestările războinice cu caracter simbolic.
Să nu uităm totuși că Natura duce o luptă pentru a renaște, iar patronul Sabatului este Zeul Thor. Acestea sunt prezentate, gazdelor sau publicului, sub diverse forme, de la simple urături tematice și până la jocuri cu personaje mascate, montate într-o regie sumară, dar pline de simbolism.

     
Aspectele sabatului: renaștere, speranţă, hotărâre, încredere, forţă, determinare, covârşitor.
     Darurile pentru cei dragi sufletului, voia bună și petrecerea, trebuie să fie prezente în această zi de sărbătoare.


Acasa

Sabatul Geea      Sabatul Geea 
Sabatul Echinocțiului de primăvară     Sabatul Echinocțiului de primăvară
Sabatul Focului      Sabatul Focului
Sabatul Solstitiului de vara      Sabatul Solstițiului de vară
Sabatul Cronos      Sabatul Cronos
Sabatul Echinoctiului de toamna      Sabatul Echinocțiului de toamnă
Sabatul Mortilor      Sabatul Morților

Zeii pagani      Zeii păgâni
Magie pagana      Site dedicat magiei păgâne